Ninsori de vise – Lili Sipoteanu

19 Apr Ninsori de vise – Lili Sipoteanu

Ninge-ma, iarna, cu pulbere de stele,
Aseaza-ma in taina pe-un pervaz,
Pe trandafirul ce mangaie-un obraz
Si lasa-ma uitata printre ele!

Amesteca-ma cu imbratisari
Si cerne-ma in fiecare clipa
Prin pletele de care sunt vrajita
În orice rasarit si inserari!

Fa-ma, de poti, un clopotel de-argint
Si-n el sa-mi pui doar inima ce-mi bate
Din rasarit pana-n apus de noapte,
Ca-n clipele cand tainic ne-am iubit!

Da-mi rasaritul zilelor dintai
Cand ne trezeam imbratisati prin toate
Si ne-nveleam cu-ale iubirii soapte,
Uitand de noi, fiind ca doi copii

Ce ne pierdeam pe camp de fericire,
Iar glasul tau prin astre ratacea
Cand ma iubeai soptind „Iubita mea!”
Si orice-atingere era o implinire!

Si daca n-ai sa poti nimic, din toate,
Da-mi imprumut un fulg din zestrea ta
Si roaga vantul sa-l duca undeva,
Unde-am sa-i spun in soapta, caci el poate

Sa stinga focul ce arde nevazut
In sufletele-ascunse prin tristete,
Sa poarte soaptele ca sa rasfete
Iubirile ce vin din nestiut!

Si-n schimbu-acestui drum, de vrea, ii dau
Tot soarele ce-mi este dat sa-mi fie,
Cu rasaritul din tril de ciocarlie
Si visele… doar cel cu tine-l iau!

No Comments

Post A Comment